Press "Enter" to skip to content

Radiografia unei Diaspore lăsate în voia sorții

În data de 9 aprilie, aproximativ 1800 de persoane se înghesuiau în aeroportul din Cluj, în ciuda restricțiilor impuse prind ordonanțele militare. Acești oameni erau muncitori ce urmau să plece spre Germania, pentru a lucra în agricultură, la cererea cancelarului Angela Merkel.

Pe lângă faptul că distanța prevăzută de ordonanțe nu era respectată, muncitorii nu erau echipați cu măști și mănuși, riscând astfel o îmbolnăvire în masă. Deși încearcă să se spele pe mâini și să caute vinovații doar prin presă, Guvernul a fost martor tăcut la această africanizare a României. Echipajele Ministerului Afacerilor Interne nu au intervenit pentru a-i trage la răspundere pe organizatori, iar Ministerul Sănătății nu a testat muncitorii înainte de a pleca, tratând cu nepăsare situația acestora.

Întrebarea care murmură pe buzele tuturor este: cum au fost acei oameni adunați într-un număr atât de mare din toate județele, când circulația și zborurile sunt restricționate. Ori adeverințele și distanțarea socială sunt doar pentru cei ce nu folosesc drept schimb economic? Cineva care îndrăznește să meargă la piață fără adeverință primește amendă, însă manifestațiile de acest tip sunt permise, nu? E permis să riști sănătatea oamenilor doar pentru a îndeplini ordine germane? Cum au putut atâția oameni să iasă din zone carantinate și să treacă de filtrele polițiștilor? Este clar ca bună ziua că Poliția a avut ordin să nu ia nicio măsură pentru a opri plecarea muncitorilor. Au fost interzise adunările, dar cele la ordinele liderilor europeni sunt permise. Poate se sperie virusul de atâția oameni. Guvernanții au zis apoi că organizatorii vor fi sancționați, însă nu s-a întâmplat nimic de atunci și încă se mai vorbește abia de o viitoare sancționare, probabil până electoratul uită de acest episod.

Plecarea muncitorilor sezonieri pentru a salva economia Germaniei a aprins scântei în PNL. Rareș Bogdan, cel care a pledat pentru reîntoarcerea Diasporei, a criticat dur incapacitatea Guvernului de a le asigura muncitorilor un viitor stabil în țară, mai ales că România are nevoie de forță de muncă, în special în agricultură. În urmă cu o zi, Rareș Bogdan a declarat că a fost sunat de către un român care lucrează la o fermă în Germania și își exprima frica cu privire la faptul că au fost depistați peste 200 de români cu Coronavirus și că nu primesc niciun ajutor, ci sunt lăsați de izbeliște.

În cadrul conferinței de presă, Klaus Iohannis a vorbit pentru prima dată de muncitorii plecați în Germania, aruncând vina pe organizatori, însă nu a declarat nimic despre starea de sănătate a celor infectați din Germania, tratând superficial subiectul migrației. De asemenea, președintele Klaus Iohannis a mai zis despre cei din Diaspora veniți în România că: „probabil va trebui să ne gândim bine cum putem să le oferim un viitor în România”. Probabil?! După ce Diaspora a fost temă de campanie în ultimii ani și s-a urlat cu patos chemarea acestora pentru un viitor mai bun aici, acum sunt tratați după probabilități? Având în vedere reîntoarcerea a sute de mii de cetățeni români din străinătate de aproape 2 luni, Guvernul ar fi trebuit să aibă un plan de reintegrare economică a acestora. România are nevoie de forță de muncă pe anumite sectoare cheie, cum ar fi agricultura sau construcțiile, iar muncitorii puteau avea un venit în țară.

Pentru Klaus Iohannis a fost mereu un subiect de mediatizare soarta celor plecați să muncească în alte țări. Însă, ce face acum președintele pentru a-i sprijini pe cei infectați, când nici măcar nu vorbește despre ei în conferințele sale sau în postările media. Ai cui sunt acei oameni? De la cine să aștepte ajutor și sprijin? Guvernul și președintele au obligația de a lua imediat măsuri concrete pentru a rezolva aceasta situatie și de a-i proteja pe românii plecați. Ambasada României la Berlin a emis un comunicat în care afirmă că nu au fost solicitări de ajutor. Nu trebuie să existe solicitări pentru a interveni pentru cetățenii cărora, teoretic, le aperi drepturile într-o țară străină. Se poate ca majoritatea dintre ei să nu aibă posibilitatea de a cere ajutor Ambasadei. Nimeni din țară nu s-a preocupat de soarta celor infectați sau a celor care riscă să se îmbolnăvească și nimeni din Germania nu a luat măsuri urgente și concrete pentru a-i proteja. Chiar dacă autoritățile române se comporta cu cei plecați ca și cum sunt români pe care nu îi vrea nimeni, români ai nimănui, care nici nu încurcă, nici nu folosesc, au obligația de a le acorda tot sprijinul și îngrijirea necesară.

Oamenii vor pleca în număr și mai mare, asta pentru că au conștientizat că în România nu au găsit bunăstarea promisă, iar niște speranțe la mai bine nu le țin de foame. Dar oare cei de la putere au învățat ceva din asta? Au învățat că sănătatea oamenilor este prioritară și că cei care lucrează în străinătate sunt tot români, că au și ei drepturi? Nu pot fi tratați drept cadou pentru alte economii și lăsați fără îngrijiri corespunzătoare. Nu pot fi lăsați fără viață.

Denisa Radu – analist politic

Comments are closed.